1,618033

Si am decis ca azi e momentul sa sparg gheata.Sa scuip cu foc.Sa distrug toate lanturile care ma tin bine la locul meu.Nu mai vreau nici o limita.Viata oricum e suma actiunilor tale nu a timpului pierdut.M-am saturat sa gandesc prea mult.Sa privesc din toate unghiurile.Sa nu ajung la nici o concluzie concreta.Mi-am pierdut destul timp.Am investit sentimente ampulea,fara scop,doar cu cauza dar fara efect.Nu mai cred ca e real.Sentimentele se schimba precum pozitiile planetare in jurul Soarelui.Nimic nu e batut in cuie...Dar nimic...As vrea sa inchid acum ochii si sa ma trezesc undeva la inceputul inceputurilor.Nici acolo nu cred ca mi-as da seama totusi care e scopul.Pentru ce naiba se intampla toate.


"Am auzit ca ar fi raspunsuri in pahare pline si le-am golit,insa fara sa gasesc ce mi-am dorit,dar m-am simtit bine" -VTSG

Fraza asta le spune pe toate in ceea ce ma priveste.De cand ma stiu fac chestia asta...De fiecare data,punct.si de la capat...

Azi fara titlu

Pe principiul ca totul se duce in stomac sau pe pula,la mine momentan se duce pe pula.In sensul filosofic bineinteles.Nu stiu,am senzatia ca ceva nu e chiar bine undeva.Ca undeva exista o lipsa de substanta,o crapatura,o despicatura,pe undeva fluctueaza informatia si nu mai ajunge la mine.Gandul ca am devenit superficiala ma sperie...Ce inseamna cu adevarat sa fi superficial?In ce sistem de valori?Nu mai am capacitatea sa acord atentie direct proportionala cu cat merita tuturor?Ce se intampla?Stau si ma gandesc acum,in aceasta dimineata ploioasa in care m-am trezit cu nasul in pioneze si o raceala pe umeri.Stau si sorb din prima cafea pe azi.Stau si incerc sa descopar sensul filosofic al cuvantului "pula".Ma doare in cur ca scriu vulgar.Prin acest blog nu intentionez sa-mi creez o "imagine".That shit is crap.Imaginea e ceea cine esti pana la urma,nu ceea ce vrei sa pari.Adevarul intotdeauna iese la iveala.Si mie la mod verbal imi place sa fiu vulgara,defapt imi place sa vorbesc cum vreau.Nici nu am idee unde vreau sa ajung cu textul aceasta penibil de incoerent.Defapt poate nu mai stiu ce vreau.Asta e grav.In masura in care deobicei stiu!
Deci totusi daca totul se duce pe pula,unde se afla asta defapt?E vreo gaura neagra in spatiu care suge tot?Si e atat de mica/mare incat nu o pot vedea?
Hai sa despicam firu`n patrru.Hai sa ne debarasam de arme ca in filmele cu infractori.Hai sa ne dam batuti si sa incercam sa rezolvam problema.Hai sa nu fugim.Nu si de data asta.De fiecare data,in fiecare zi fugim de noi,unii de altii.Niciodata parca nu avem curajul sa ne infruntam.Mie imi plac luptele sincer.Imi place adrenalina de dinaintea loviturii.Imi place transpiratia din palme,de pe frunte,de pe spate.Imi place polipneea si privirea de vultur.Imi plac primele secunde care insumeaza punerea in miscare a tuturor muschilor pentru a deservi lovitura.Inclusiv imi place sunetul de impact.Te provoc.Stiu.Mi se rupe.Si?Ce mai astepti?
In fiecare dimineata cand te privesti in oglinda vezi doar un sfert din tine,doar o mica particica din sufletul tau.Pe restul le ignori.Iti dau prea multe batai de cap.Te inteleg.Incerci sa simplifici lucrurile.Nu te condamn.Vrei sa ramai tanar,sa nu te umplii de riduri...Si totusi azi te provoc.Te provoc sa te privesti in oglinda,te provoc sa te infrunti.Sunt sigura ca nu ai sa-ti faci fata.Nu ai cum.Vei fi tentat sa fugi,dar nu vei putea.Nu si de data aceasta..."You and me,we`re in this togheter now!!!".

Alergie

Da,sunt alergica...La multe chestii.Din pacate alergiile mele sunt legate de oameni.Boala mea se manifesta in mod ciudat,cand ma astept mai putin si ma prinde in offside.Atunci cand nu am antidotul la mine,atunci cand nu exista nici o farmacie in zona,atunci cand as putea da in soc anafilactic fara sa am langa fiola de hidrocortizon.In curand o sa se ajunga si acolo daca se continua asa.Mai am mult pana am sa gasesc antidotul suprem,care de multe ori nici nu stiu daca exista.Dar vorba aceea -speranta moare ultima-.Asa sper sa si fie.Sa nu mor eu inaintea ei...

Si acum sa facem o anamneza la ceea ce imi provoaca mie aceasta alergie letala.In mod ciudat se manifesta ca o reactie de hipersensibilitate de gradul I.In momentul in care mintea mea intra in contact cu "alergenul" se activeaza niste reactii asemanatoare cu reactia anafilactica.Si problema in aceasta reactie e ca totul se intampla foarte rapid.Exact cum celulele imunomodulatoare elibereaza mediatori inflamatori meniti sa distruga celulele non-self asa doreste si mintea mea sa elimine ceea ce considera impotriva propriilor legi.Imi este dat prin natura mea sa fiu o justitiara.Si tot ce mi se pare mie impotriva dreptatii imi provoaca vasodilatatie,imi creste tensiunea,imi provoaca mancarimi si ma face sa devin agresiva.Agresiva in apararea a ceea ce eu consider ca e corect si bine.Nu doresc sa ma bag acum in filosofia lui Kant despre frumos si bine.Vreau pur si simplu sa-mi analizez boala.Poate am sa-i gasesc si un remediu...o ameliorare defapt.Pentru ca nu pot opri reactiile care sunt programate sa se deruleze.

Si acum sa incep cu alergenii mei.Principalul alergen de la care mie mi se blocheaza caile respiratorii si imi creste tensiunea esti chiar TU.Tu si toate ideile tale comuniste si rasuflate legate de o relatie.Traiesti mi se pare intr-o alta dimensiune terestra care a disparut demult.Habar n-ai ce inseamna sa respecti ceea ce inseamna sa relationezi cu o fiinta.La tine respectul se limiteaza la a face o impresie si de a avea o imagine.La tine nu exista respect in sensul drept al cuvantului.Iti fac o analiza pe cord deschis acum.Sper sa mori.Sa nu te mai trezesti din anestezie.Nu meriti sa existi pentru felul cum privesti lucrurile.Tu,care habar n-ai ce inseamna sa intelegi pe cineva,sa empatizezi cu sentimentele sale,sa te pui in situatia lui,TU chiar tu ai pretentii.Nu inteleg de unde le ai cand nu ai nimic de oferit.Imaginea pe care doresti sa ti-o faci nu coincide cu cine esti defapt.Frumusetea si bunatatea nu le poti simula.Vin din interior.Din interiorul tau vin doar sageti,cutite,gloante...Esti egoist.Esti egocentric.Esti batut in cap.Si mai presus de toate esti gol pe dinauntru.Nu te animeaza nici un gand maret.Esti o papusa manevrabila.Esti labil si lipsit de personalitate.Asta in ciuda faptului ca tu te consideri cel mai grozav om.Imi pare rau de tine.Nu am cum sa te ajut pentru ca daca ma apropii mai mult risc sa ajung eu in coma.Nu am cum sa te ajut...Chiar daca as vrea..."I`m not bulletproof..." .

The Hangover II...

Ohooo de cand nu am mai scris pe aici,ca s-a si pus praful pe blog.Am totusi o scuza,am fost in sesiune si dupa ce am scapat mi-a fost atat de lene sa mai scriu ceva...am preferat sa ma distrez.Logic!Anyway...vroiam sa va povestesc marea mahmureala care a avut loc in acest weekend la pool party.Mda,ma gandeam eu ca e o idee grozava sa iti sarbatoresti ziua la pool party.Si ca e cool sa ai un portbagaj plin de bautura...Oh well....a fost o idee grozava pana la un anumit punct.

Ce s-a intamplat?

Pai am ajuns acolo si neavand posibilitatea de a cara bauturile la masa,am baut la "bar" aka portbagajul de la masina lui Dari.Mda....toate bune si frumoase,am ciocnit cu cocktailuri Dana-made :finlandia cu suc de piersici,sirop de visine si cola pana ne-am ametit.Apoi ne-am mutat la masa...

In continuare toate bune si frumoase,am tot baut si am baut de s-a terminat vodka.Nu-i bai,am trecut la Martini...S-a terminat si ala si a venit ora 00:00,am deschis o sampanie....apoi inca o sampanie...apoi m-am trezit in costum de baie in bazin.Nu aveam nici o treaba.Nu eram singura.Era plin bazinul...Prietenele mele fiecare erau te miri pe unde,nu le gaseam.Nu era stress...unde puteau pleca?Doar mai erau 2 litri de tuica dinaia autentica in masina.Ehh cacat,am stat si m-am balacit pana m-am plictisit sa refuz toti handicapatii care incercau sa ma "agate".In fine...am mers apoi la masina cu pricina,sa ma schimb totusi in haine civile.Sa constat ca nu prea mai era bautura....ca toti erau varza,si cam nimeni nu era pe nicaieri.Ehh cacat,ce conta,eu ma simteam bine.

Pana la un moment dat cand am inceput sa-mi fac griji pentru restu,ce fac,pe unde sunt...Am inceput sa ma trezesc din ameteala...Am inceput sa-i caut...
Deni statea inconjurata de vreo 5 tipi cu 1 cap mai mare decat mine...Cand am vazut-o m-am dus rapid la ea,am incercat sa o salvez,aia insistau...La cat testosteron aveam in mine in momentul acela eram in stare si sa-i scobesc printre organe si sa le bag in borcane cu formol.Fierbeam de nervi!!!! AHHHHH imi venea sa strig "WHERE THE FUCK IS EVERYBODY?CE-I ACIII???IN PULA MEAAAA" anyway...apoi vine la mine Anette soaking wet,in niste blugi scurti si un sutien de baie,uda pe cap,ca "Unde-i Dari?Ai vazut-o?Vreau si eu cheia de la masina sa ma schimb" cacat...."Nu stiu unde-i Dari...".Apoi o vad fugiind spre parcare "Ma duc s-o caut..."...Peste cateva minute vine disperata inapoi "Dana,nu-i nici o Dari aici si nici masina...".Atat mi-am trebuit...Deja simteam ca toate se fut rau de tot,ca tot chefu e pe pula..."Deni unde-i Simo??" la care Deni "NU STIU".Bun,asta le-a pus capac.Nu aveam masina...pe Dari,pe Simo,Anette si Deni erau in curu gol in costume de baie si ude loarca,eu la fel in curu gol,fara geanta,telefon,bani...si nici numarul de telefon a lui Dari.In general nu am momente dinastea dar cateodata "Disperarea cand imi vine,rup camasa de pe mine" Ei nu aveam nici o camasa,dar eram in stare sa-mi rup si parul din cap la cati nervi aveam.Si totusi nici o solutie...inca...

Apoi dintr-o data a venit Salvatorul,care a venit cu un taxi si bani....am plecat cu Anette in cautarea unei masini de TM la care nu stiam numarul de inmatriculare in comuna Fantanele,toate astea dimineata la 5 a.m. in timp ce pe Deni si Simo le-am lasat in grija lui Anca.Oh well...ne-am dus pana acolo si cacat ca nu erau nicaieri de gasit.Ne-am intors spre oras sa aflam ca ne costa taxiul 60 de lei.Apoi ne-am intors sa le luam pe Simo si Deni sa le ducem acasa.Asa ca ne-am plimbat ca nebunele cu taxiul la 5 dimineata ampulea....intre timp crestea tariful.Pe ele le-am lasat acasa,eu m-am intors si impreuna cu Anette si Salvatorul am incercat sa-i gasim pe aia.Ne chinuiam sa scoatem masina parintilor salvatorului din curte,fara sa facem un zgomot.Chestie imposibila...prea multa tehnologie pe acolo.In fine...pe la vreo 5:45 a.m ne-am dat batute,am renuntat la ideea de a fugi in Tm si de a-i cauta cu Militia.Nu mai aveam putere.Imi venea sa ma dau cu curu de asfalt si sa incep sa plang "cum am putut sa fiu asa proasta,sa-mi las totul in masina unor tipi din tm pe care eu nu-i cunosc?".Mda....vedeti ce face alcoolul din om?Cand bei si te simti bine ce-ti mai pasa,nu?Apoi am reusit sa dam de Dari care a ramas in Arad cu gentile noastre si mi-a auzit telefonul din geanta care suna in disperare.Ma suna Anca.Noroc ca ma suna!!!Si noroc ca nu era descarcat cum are obiceiul...OFFF....si atunci am decartat toti nervii din mine in Gradiste,in fata biserici si le-am zis pe toate.Si apoi am fost dusa si eu la Simo acasa,unde trebuia sa inoptez.Era deja 6 a.m....Eram rupta si stiam ca a doua zi trebuia sa facem rost de 100 de lei sa ne platim datoria.Oh well....Ce mai betie,frate...Dar a fost mishto,pana cand s-au intamplat toate astea.E asa o chestie care o voi tine minte cat traiesc.Si sa ma invat minte sa imi pastrez lucrurile la mine la orice petrecere.A ramane in curul gol nu e placere.Si tot atunci mi-am dat seama ce important e sa ai telefonul la tine.Alta data imi scriu si numerele de telefon pe mana just in case....Si astea fiind spuse,am incalecat pe o sa si am plecat de aici :P Toate cele bune,pana la viitorul party ^^

M-am saturat sa...-list

Avea candva Cita o vorba : - La toti ni greu... Care nu dupa mult timp a devenit duma.Da,ne placea noua candva sa ne dam dume unii la altii.Cel mai tare era cel care inventa tot timpul dume noi.Vremuri...mda,zic vremuri dar daca stau sa ma gandesc cat de repede a trecut timpul de atunci,parca toate se intamplau ieri.Dar gandind contemplativ...gandesti ca s-a asternut praful pe spatele timpului de atunci.Si tot cu gandirea asta de rahat aka contemplativa a mea,si zic de rahat pentru ca stiu ca nu duce nicaieri.Ca toate gandurile care-mi stau in cap,pe cap,ies pe afara si imbraca diferite forme.Si da,m-am saturat....

M-am saturat sa aud desteptatorul dimineata,sa ma trezesc,sa ma uit in oglinda,sa ma uit pe fereastra ca sa ma gandesc cu ce sa mai imbrac si azi,sa merg la dus si sa vad toate tampoanele alea puse la murat prin peretii care despart dusurile de toate pizdele care si le lasa acolo,sa-mi aduc aminte ca sunt la camin, sa-mi beau cafeaua aia de dimineata pe stomacul gol,sa merg in calea mea si sa infrunt o noua zi.M-am saturat sa ascult stirile de ora 5,manele,taranisme,sa calc pe paturi de coji de seminte,sa inspir parfum de carburant,sa injur de mama tuturor soferilor in trafic,sa ma plang ca e dinnou o zi de cacat,sa-mi revin intr-o clipa si sa-mi bag in cap ca totul va fi bine.M-am saturat de optimismul meu de fatzada,de ipocrizia oamenilor din jur,de toate cacaturile alea mainstream de care se plang toti copii emo.Da,ei au in sinea lor dreptate chiar daca se plang ca "viata e dura".Chiar asa si e....Si cum spuneam,la toti ni greu...Si mie mi-e greu sa ma ridic de fiecare data cand mi se pune o piedica,mi se infige un cutit in spate,cand mi se arunca cuvinte de-ampulea doar pentru a face rau...M-am saturat de toate cacaturile care rezuma o viata de rutina,inconjurata de oameni de rutina,care nu au nimic special.Care toti se prefac ca totul va fi bine....Asta aud intruna,dar cand dom`le,cand??Cand pula mea e aia?Cand se implineste profetia?Profetia cui?"Your supermarket Jesus comes with smiles and lies/Where justice he delays is always justice he denies" .M-am saturat de tot felu de destepti ai patriei care se cred rupti din pula de Dumnezeu.Am ajuns la saturatia maxima precum o formula chimica aplicata intr-un experiment.Si poate e bine,poate e rau....Totdeauna am crezut ca extremele duc undeva,nu neaparat undeva bine.Tot ce-i la mijloc ramane acolo.Eu nu vreau sa fiu la mijloc.Vreau sa exist cumva in continuare,in ciuda faptului ca m-am saturat efectiv si sa scriu despre cat de mult m-am saturat.Si acuma probabil cei mai destepti dintre voi(si sincer ma doare fix in cur,nici acolo ca e punct dureros) aveti urmatoarea parere :uite inca o pizda care se plange.Da, mai desteptilor,aveti dreptate.Cu toti ne plangem defapt.Si daca o facem in sinea noastra cu o complicitate demna de tot respectul.Plangerea asta sau actul acesta presupune un fel de masturbare.O masturbare a mintii.Ca si cum am ejacula toate nemultumirele,suferintele,gandurile,sentimentele si toate cacaturile care mai sunt in noi,ca fiinte superioare.Ce sa mai spun ce fiinte superioare.Uitati-va in jur sa vedeti cat sunteti de fiinte superioare.Ar trebui ridicate monumente la fiecare pas pentru fiecare.Pentru fiecare care arunca o hartie pe jos,rupe o floare,consuma resursele.Ar trebui sa vi se puna taxa pe aer,desteptilor.Poate atunci ati aprecia si voi ceva pe lumea asta.Dar din pacate ne-a invatat istoria ca nici un potop,nici un cutremur,nici un asteriod,nici un nimic nu poate cu adevarat zgudui o fiinta omeneasca sa o schimbe in strafunduri.Sa o faca sa vada dincolo de aparente.Sa-si dea seama ca a trai e un privilegiu nu un blestem,nu o cruce pe care trebuie s-o porti,nu o sentinta...


Si cu toate ca m-am saturat efectiv nu pot sa spun ca "If I have to switch the lights off,I want to switch them off with you...".E singurul lucru de care nu ma voi satura niciodata.E singurul lucru cu adevarat fragil si transparent pe lumea asta,de uneori parca am impresia ca nici nu exista.Si poate de aceea nici nu ma pot satura de el...

Meanwhile "Suckerlove,I always find someone to bruise and leave behind"...

Principiile relatiilor amoroase la animalele pe cale de disparitie

Postare inceputa intr-o marti,dupa ce am scris "On how the brain works part.I":


Se pare ca oricata cafa as baga in mine e cam degeaba.Ma tot lupt cu mahmureala de care vorbeam in postul precedent.It really works.In timp ce stateam pe buda,mahmura as hell(stiu ca nu suna a scenariul ideal pentru o domnisoara ca mine->well,fuck that!) ma gandeam sa va vorbesc despre relatii.Da,relatii interumane.Treburile alea care sunt defapt stressul nostru zilnic,ca daca pe plan sentimental am fi 100% satisfacuti totul ar fi mega simplu.Dar nu e asa.Sunt prea multe nivele relationale intre oameni.Si subiectul este larg,putem vorbi despre orice fel de relatii aici.Dar pe mine ma intereseaza cele sentimentale,de dragoste,amor,iubire etc.


Ce conteaza cel mai mult intr-o relatie?Sa fie oare timpul petrecut impreuna?Sa fie nivelul de conversatie?Sa fie sexul?Sa fie interesele personale ale fiecaruia?Ce sa fie oare?
Conteaza mult persoanele implicate,asteptarile fiecaruia si mai ales pretentiile.Doar ca am observat ceva foarte trist.Majoritatea au urmatorul top de pretentii:

1.interese(de orice fel:bani,futai,pile etc)
2.aparente(care se cam reduc tot la statutul financiar)
3.timpul petrecut impreuna(sunt anumite persoane care considera ca "iubesc" pe cineva daca petrec mult timp impreuna)

Continuarea la ceea ce vroiam sa scriu atunci,postalcoolizare si mahmureala,asta dupa ce am mai digerat ideea cateva zile(bine am si uitat complet de post la un moment dat):

Cand te gandesti doar cata mediocritate pluteste in jur incepi sa crezi ca esti un animal pe cale de disparitie.Asta in cazul in care viziunea ta despre o relatie de amor coincide in anumiti parametrii cu viziunea mea.Nu zic ca este cea mai buna.Si asa cine este sa judece ce e bun si ce nu.Problema e ca gasesti cu greu persoane care sa fie pe aceeasi lungime de unda cu tine.Asta in cazul in care te afli la categoria:animale rare,pe cale de disparitie,cum spuneam mai sus.Si de ce ne gasim atat de greu "jumatatea"-->intre ghilimele doarece si aceasta este un concept pur abstract,doarece o jumatate implica perfectiune ca si un intreg.Dar sa zicem,sa cunosti pe cineva cu care chiar ai avea ceva de impartit.Cat de greu poate sa fie?
Ca doar planeta asta e destul de mare si are destui locuitori,zic eu.Nimic mai simplu,de zis...

Cum naiba sa nu fie greu cand in jurul tau plutesc personaje care mai de care colorate,de stai si te intrebi zilnic daca nu trebuia sa te nasti pe alta planeta in alt sistem solar?Personaje mai putin decat mediocre,ca si mediocritatea e un cuvant mare in acest caz.Dar hai sa-l folosim ca termen generic pentru ca ne referim la o mare masa de oameni care sunt la fel.Si nu vreau sa incep sa critic acum despre ce oameni e vorba,e de ajuns sa asculti "melodiile" marelui "rapper" Puya,care sunt destul de sugestive pentru nivelul de cultura si trai din Romania secolului XXI.Nu mai am chef sa critic pentru ca deja m-am plictisit.As vrea sa va vorbesc mai degraba despre specia pe cale de disparitie.


Si acum sa discutam despre principiile relatiilor amoroase la animalele pe cale de disparitie.:)) Stiu ca suna mega filosofic si in acelasi tip "shod" daca stii la ce se refera.Dupa parerea mea doi oameni care se iubesc(nu conteaza acuma chiar la cel nivel,dar sa zicem ca se iubesc cu adevarat) ar trebui in primul rand sa se respecte reciproc.Da,cuvantul RECIPROC este foarte important cand ziceam ca "doi oameni...".Nu vorbim aici de iubiri neimplinite,de inshelaciuni,de relatii nereusite in care unul din parteneri este pe alt trip.Vorbim de o relatie normala,care din pacate este doar ideala nu si reala.Deci ziceam de respect...mai urmeaza ca pe langa asta sa mai fie si intelegere.Si aici ma refer la intelegere mutuala,ceva superior intelegerii cu ceilalti oameni.Trebuie sa fie o legatura puternica la nivel mental,psihic,sentimental si fizic.Trebuie sa fie un sentiment care nu mai necesita cuvinte,explicatii,promisiuni...Trebuie sa ne depasesca nivelul de logica uman.Pentru ca iubirea adevarata este superioara oricarui alt sentiment pe care il putem simti ca fiinte umane.Ne cautam defapt persoane care sa fie ca noi dar in alta versiune,asta doar asa de entertainment.Ne-am plictisi efectiv sa fim cu cineva care ne e tras la indigo.Dar am ajuns la concluzia ca pentru intelegerea aia mutuala trebuie ca doi oameni sa fie oarecum la fel,nu conteaza aparenta,forma de prezentare.Conteaza continutul,miezul.Daca acela nu coincide vor exista mereu dispute care in final duc relatia intr-un stadiu de rugina si de distrugere.Trebuie sa existe un nivel similar de comunicare intre cei doi parteneri si pentru aceasta e nevoie si de acelasi nivel de inteligenta.Daca nu se stabileste puntea aceasta de legatura nici nu poate fi vorba de iubire in sensul adevarat al cuvantului.Doar ceva ce se vrea a fi iubire...Si din pacate majoritatea ne pierdem in astfel de relatii efemere,inutile care nu duc nicaieri...Si daca ne uitam adanc in suflet stim acest lucru,dar ne gandim ca e mult mai comod sa ne scaldam in rutina si in mediocritate.Asa ajungem sa ne pierdem rabdarea de a mai cauta ceea ce ne dorim cu adevarat,de a mai spera ca asa ceva si exista.Si uite asa,oameni care ar putea fi fericiti impreuna nu sunt pentru ca sunt prinsi in alte relatii de care sunt satisfacuti doar la nivel primar,adica le potoleste foamea cat sa poata supravietui.


La asta sa ajuns sa comparam iubirea?Cu foamea din stomac?Oameni buni va traiti viata dupa propriile reguili si "pattern"-uri doar ca la un momentan va invinge timpul...Si unii oameni nici nu ajung sa iubesca in viata...Sa ne deprimam?

On how the brain works...part.I

Hai sa incep direct.Vreau sa va vorbesc de momentele istorice,memomorabile din viata.Momentele acelea in care ne sclipesc ochii,inima ne bate foarte tare,tot corpul este contorsionat in extaz si mintea se clateste in propria ei ingeniozitate.Da,vreau sa vorbesc de momentele cele mai intime cu creierul nostru,momente in care poate ne folosim mai multe procente din intregul sau.


Momente de maxima inspiratie:statul pe buda...in timpul zilei cand stai pe buda ta de acasa,ca you can`t do this is at work.Cred ca se datoreaza relaxarii sfinterelor,care parca ne relaxeaza si mintea.Si atunci creierul nu se mai lasa influentat de Omuletzul cel Rau din stanga si nici de Omuletul cel Bun din dreapta.In sfarsit poate sa ia o decizie neinfluentata si sa actually come up with the great idea.Fiecare cred ca se gaseste in scenariul acesta ideal.Poate ar fi mai bine ca in loc de scaune la munca,sa existe WC-uri si sa fim intr-o "cacare" permanenta.Maybe that way we could fight over world hunger sau we could save the planet from distruction.Dar n-ar fi totusi chiar asa bine.Our planet would stink...


Momente de maxima inteligenta:dimineata,ora 11 a.m.,te trezesti in pat(nu conteaza al cui...),te intrebi "WTF????" apoi ai flashback-uri cu ce ai facut aseara...si printre altele iti aduci aminte how it started...intai o bere/pahar de vin,apoi aaaa cacaaaat!!! HAI SA BEEEEM! si atunci iti comanzi cu prietenii 1 metru de tequilla,apoi inca unul si tot asa...so you remembered HA! si acum ladies & gents vine partea cu inteligenta : I`M NEVER DRINKING AGAAAAAAAIN!!
Ce poate fi mai inteligent de atata?Pacat ca nu dureaza prea mult...


Si uite asa am depistat printre altele cum functioneaza creierul uman.What a stupid fuck!!!You really need colateral damage to be actually brilliant,you stupid fuck!



Avertisment: prin acest text nu promovez in nici un fel consumul de alcool.Si asa nu are nevoie de nici un fel de promovari...It`s up to you,folk.Da-i moarte ficatuuuuului!ROCK ON :D

Calatorii in minunata lume noua

Tocmai am avut onoarea sa vizualizez "Alice in Tara Minunilor" in viziunea lui Tim Burton.Chestie care m-a pus oarecum pe ganduri in sensul ca mi-a trezit niste idei nastrusnice.


Ce ar fi daca chiar as exista o potiune sa ne facem mai mici?Sau un "Upelkuchen" care sa ne faca mari?
Ce ar fi daca intradevar pisicile ar putea ranji si iepurii ar putea vorbi?

Ma tot intreb de unde i-or fi venit ideile astuia de a scis cartea...Ma intreb de multe ori de unde vine imaginatia?Ce inseamna imaginatia?Ce substrat palpabil are?Cine a inventat-o?Si de ce exista?Daca ne punem problema existentei imaginatiei,adica a ceva ce s-ar presupune din start ca fiind ireal,care ar mai fi motivatia sa afirmam ca "exista"?A exista e cam acelasi lucru cu a fi real...Pe cand imaginatia presupune total opusul.

Imi place sa ma joc cu cuvintele.De multe ori imi imaginez cuvintele ca pe niste obiecte din plastic colorate cu care poti construi...

Si revenim acum la problema anterioara...si la vechea mea nedumerire de altfel....ce putem numi cu adevarat realitate si ce cu adevarat fictiune?Cine sta sa judece toate acestea?Cine face sortarea: asta merge acolo,aia acolo....?Sau poate legea haosului dicteaza toata aceasta jucarie macabra numita existenta si non-existenta si stabileste limitele binare si imaginare ale intregii lumi...Caci aici ma refer la toata lumea,inclusiv cea "ireala".

"Alice in Tara Minunilor" pune de asemenea problema nebuniei.Este buna sau rea?Defapt ce inseamna cu adevarat sa fi nebun?Mai degraba depinde de pe care parte a podului privesti problema: daca o infrunti direct si o privesti in ochi s-ar putea sa fi --bun--,daca stai si ii razi in
fata s-ar putea sa fi ne-bun.Toate cuvintele capata alte sensuri cand sunt rostite diferit.Doar o simpla schimbare de semantica sau chiar de ortografie poate deforma un inteles...Si totusi cum trebuie sa fim?Care e alegerea corecta in acest caz?Acum am un flash-back din filmul care m-a marcat cel mai mult in adolescenta : "Matrix".Acolo Neo,eroul principal,era pus sa aleaga intre 2 pastile:una rosie si una albastra...E cam same bullshit,different day.Deci totusi care e alegerea potrivita?

Ce alegem mai degraba?Sa fugim de o realitate,cum a fugit Alice de logodna ei neasteptata si s-a refugiat in alta lume?Sa evadam din matricea mintii precum Neo si sa luptam contra sclaviei impusa de roboti?Sau alegem sa nu facem nimic?Sa ne doara in cur de tot ce misca,pentru ca suntem convinsi ca si asa nu are rost,ca totul e ca pierdut...si ca suntem doar niste fraieri prea destepti dar incomplet inarmati pentru a duce misiune la bun sfarsit...De multe ori ma intreb....ce as face eu de mi s-ar da sansa sa aleg intre a nu face nimic sau de a face ceva maret...Mi-as risca eu oare pielea pentru o victorie pierduta?Si fond impotriva cui voi lupta daca nu impotriva acesti lumi perfide si plina de rautate meschina,de crime si oripilitati.Cat despre cum se va desfasura aceastea lupta inca nedecisa stiu doar un singur lucru,acela ca voi sti la momentul potrivit ce am de facut.Pana atunci astept si eu la scorbura din copac iepurasul grabit sa ma indrume "down the rabbithole" si sa ajung intr-un loc incert unde voi deveni eroina de poveste...

Cultura "pe pita"

Da,voi incepe prin a va spune ca trebuie sa citim.Ca fiinte intelectuale cum suntem(sau ar trebui sa fim....ca multi nu dau dovada) trebuie sa ne cultivam imaginatia si spiritul creator.Bine stiu ca suna putin prea academic,dar nu conteaza.Cititul si capacitatea de a citi este o caracteristica care a castigat-o omenirea doar cu 5.000 de ani in urma.Deci este o dovada ca de alungul timpului creierul uman a evoluat exponential "update"-andu-se la fiecare pas pentru a face fata cererilor.In urma castigului de sinapse neuronale s-a creat o vasta retea care este capabila sa recunoasca literele,mai apoi cuvinte intregi fie ele lungi sau scurte...Apoi sa recunoasca fraze pe care sa fie capabil sa le memoreze.Toate aceste lucruri cu recunoscutul de litere si cuvinte se intampla in lobul occipito-temporal stang.Pe langa toate aceastea creierul a ajuns de o asemenea performanta incat poate sa recunoasca cuvinte inainte de a le citi propriu-zis,doar vizualizandu-le iar aceste cuvinte au un efect pozitiv sau negativ asupra intelectului in functie de mesajul cuvintelor.Aceasta este puterea cuvintelor...ne pot induce anumite emotii,trairi inconstient de cele mai multe ori.De aceea conteaza mesajul cuvintelor nu forma.Forma este doar ceva virtual,un invelis de acoperire;putem sa ne-o imaginam ca pe o prajitura cu supriza in miez,ca pe o bomboana acra cu miezul moale si dulce...

Cititul si toate celelalte activitati culturalizante pe care le practicam au rolul lor important in a crea marele caractere.Pentru a putea scrie ceva,pentru a putea intelege gandiri si moduri de expunere diferite,pentru a putea CREA ceva trebuie mai intai sa exploram alte gandiri,sa ne punem in opozitie sau sa fim de acord cu anumite puncte de vedere.De oriunde plecam trebuie sa avem un reper,un scop si o destinatie.Toata treaba asta cu scrisul si cititul e simpla:doar mesajul conteaza.

Acum nu are rost sa incep sa parafrazez "in zilele noastre" si sa sune de parca vorbesc din alte epoci,dar momentan in acest spatiu si timp lumea nu mai are timp de asa ceva.De multe ori nu-mi vine sa cred cum se duce ziua si nu fac mare lucru sau chiar nimic...Ma pierd in activitati cotidiene mediocre care ma storc de puteri si cand ajung sa imi spun "gata,nah acuma am vreme de mine" cad lata de somn.In cel mai bun caz ajung sa ascult o muzica buna.Sa apuc sa vad un film e chiar un lux.La capitolul citit stau asa : dupa ce merg la spital,la facultate la cursuri si alte cele,dupa ce imi storc creierii sa retin toate denumirile de medicamente de la Farmacologie,dupa ce rezolv alte treburi casnice necesare,dupa toate acestea....mda,s-ar zice ca imi mai ramane o mica parte din zi pentru mine.Asa si este din pacate,iar cand ajung la partea aceea cu "gata am timp de mine" imi vine sa mor.Am inceput sa fiu ca in liceu,sa merg la cursuri neinteresante doar pentru simpla prezenta,sa stau in fundu salii si sa citesc altceva...Am inceput sa renunt la odihna scurta de pranz pentru a citi.Asa le inghesui pe toate ca poate poate am sa ajung sa termin lista de carti care "se doresc a fi citite de mine" in vreo 5 ani...Asa e cand esti la medicina si viata ta se deruleaza intre 2 sesiuni si partiale si seminarii "fara numar,fara numar".

Cred ca e bine sa mai facem sacrificii uneori pentru a ne alimenta cultural,altfel ajungem sa ne plafonam,sa traim ca niste roboti,sa vedem viata ca pe o rutina,sa nu mai avem pareri...si cel mai rau => sa ajungem sa nu mai avem nici sentimente...Asa ca dragilor puneti mana si cititi,uitati-va la filme,ascultati muzica,calatoriti,mergeti la expuneri de arta,la piese de teatru,opera,balet,concerte etc.

Si acum la partea de recomandari :

Isabel Allende-Despre dragoste si umbra

Spring tunes

Ca sa va mai aduceti aminte de "indragosteala",ca mai tot timpul sunteti preocupati cu alte cele...viata cotidiana este febrila,insuportabila si de la an la an creste exponential timpul pe care ni-l dedicam acestui aspect din viata.Uitam totusi ce este frumos....

Cu riscul ca suna cam patetic,"girlish" sau cum vreti voi mie una nu-mi pasa.Sper sa va emotioneze si pe domniile voastre,ai mei cititori caci pe mine m-a lasat gura casca melodia in combinatie cu videoclipul.


All I can say is enjoy:

Reanimation

Da,a venit primavara.Cel putin pentru mine...am facut azi o mica plimbare prin oras,ascultand muzica spaniola mai exact Sole Gimenez-Toda Una Vida si am admirat tot felu de prostioare.Au aparut vanzatorii de martisoare in centru...am pus ochii pe niste cercei in forma de caracatita si pe o pereche cu model de inghetata pe bat.Ce mai...daca as fi avut buget mai mare mi le-as fi cumparat pe toate care imi placeau,dar din pacate stau cam prost saptamana asta cu bugetu`.Poate le voi primi cadou de martisor(desi slabe sanse...) cine stie ^^;


Multe ganduri poposesc momentan la mine in cap si isi croiesc drumul spre suprafata,vor sa prinda viata.Unele ma lovesc cu putere si ma incearca,ma provoaca.Unul dintre ele ma indeamna sa citesc mai mult,altul sa ies mai des in aer liber(desi asta e un lux in conditiile in care stai la oras si respiri gaze de esapament chiar daca stai in parc)...dar un gand le domina pe toate.Un gand imi spune ca pot sa o iau dinnou de la capat.Da,ma simt de parca m-am resetat,de parca am renascut.Mi s-au vindecat cicatriciile sentimentale si slava Domnului am ramas fara sechele...Ma simt ca o plaga superficiala care s-a vindecat spontan complet,fara tratament.Simt ca pot sa cuprind tot universul in brate fara sa-l simt greu...Ma simt dinnou capabila de sentimente puternice...de fapte memorabile...de clipe de neuitat...de retinut nume si numere de pe rost....de cantat dimineata in fata oglinzii fara jena in chilotii mei cu kiwi....de citit toata noaptea o carte care ma fascineaza cu lanterna sub plapuma...de gustat tot felul de mancaruri noi care sa-mi incante simturile...de zburdat pe campiile gandurilor mele colorate...

Dar mai presus de toate vreau sa ma indragostesc.Sunt pregatita sa ma arunc dinnou in jungla,padurea tropicala numita DRAGOSTE si sa ma lupt cu nemurirea,cu animalele periculoase de acolo doar pentru a ajunge la destinatie.Sunt pregatita sa-mi pun sufletul pe tava si sa-l vad cum sangereaza....sunt pregatita sa sufar,sa plang cand imi aduc aminte de persoana iubita cand ascult o melodie,miros un parfum,vad un film sau orice deja-vu care ma linkuie la persoana respectiva.Vreau clipe de neuitat,vreau sa-mi beau cafeaua de dimineata langa cineva drag,vreau sa am cui sa gatesc cu dragoste paste arrabiatta,vreau plimbari romantice pe malul marii,vreau toata paleta toate nuantele unei relatii proaspete si promitatoare care daca se poate sa nu ma duca pe culmile disperarii ci pe cele ale extazului si la propriu si la figurat.Promit ca nu incetez sa visez...


Boogiepop Phantom:There is no wish that doesn`t come true.

random thoughts...meditand la nemurirea sufletului

Realitatea obiectiva este relativa.

Fiecare om are realitatea sa,propriul sau sistem de gandire,de simtire…Aceasta realitate se exteriorizeaza prin actiunile sale,de cele mai multe ori fiind daunatoare propriului sau sistem si celor din jur.

Realiatea generala este doar contopirea tuturor realitatilor existente,un rezultat morbid al gandirii si ale sentimentelor.
In ce timp se incadreaza realitatea? Oare timpul obiectiv este acelasi cu cel al intregului univers,sau este doar perioada in care specia noastra se degradeaza si moare?Exista oare un timp anume pentru tot?...se spune ca fiecare lucru din lume are timpul sau => Exista oare mai multe feluri de “timp”? Daca si timpul este la fel de relativ precum realiatea,ce anume este real? Este realitatea reala? Depinde care realitate…Orice realitate are nevoie ca suport un eveniment exterior.O realitate trebuie sa se raporteze si sa se lege de alta..sa existe o conexiune…o retea a evenimentelor pentru a forma mai apoi un sistem...

Sistemul nostru de gandire este atat de superficial si de simplificat incat nu poate cuprinde aceste dimensiuni(care poate defapt nici nu exista,dar noi fiind fiinte doritoare de o lume mai buna,de o viata spirituala,”de a nu fi singuri”,ne cream aceste dimensiuni imaginare pentru a ne satisface pofta de expansiune spirituala….avaritie spirituala).

Un eveniment exterior au putea fi chiar propriile noastre ganduri/sentimente exteriorizate intr-o forma sau alta…

Prin ce definim timpul nostru personal? Ti-ai putea imagina viata fara amintiri…Oare cum traiesc oamenii care nu au memorie de lunga durata? Poate aceasta este puritatea absoluta…fara trecut si fara viitor…pentru ca trecutul este colectia noastra de amintiri si de greseli dupa care ne orientam viitorul si ne traim prezentul…Nu au putea exista una fara cealalta…Defapt intregul nostru univers (spiritual) consta in contopirea acestor trei dimensiuni,care au putea sa nu existe,sa nu fie reale…Mintea noastra le face reale...
Si totusi intelegand trecutul in prezent,ne ajuta sa evoluam,sa cream viitorul…

Viitorul este proiectia prezentului intr-un timp iamginar raportat la trecut.
De multe ori acest viitor poate fi imaginat colectiv(toti spera la un viitor prosper,la o lume mai buna) sau individual.Un viitor din punct de vedere individual,fie ca este un viitor personal sau unul general(un viitor imaginat de un individ pentru intreaga omenire) este in functie de filozofia personala,sistemul de gandire,sentimentele si amintirile respectivului individ  Cati oameni,atatea posibilitati ale viitorului…
Iar tinand cont de faptul ca acest viitor depinde de imaginatia si cultura fiecaruia,se nasc mii de ipoteze posibile,iar unii nu pot accepta anumite viziuni si idei. Viitorul face parte din noi,pentru ca fara viitor viata nu ar mai avea nici un sens,si probabil acesta este singurul sens…cel putin dintre cele putine pe care le cunoastem.

Viitorul este la fel de real precul trecutul…
Actiunile nu au avut loc inca,dar sunt posibile,iar in trecut actiunile au avut loc deja,ele fiind doar amintite.Acest lucru le da amintirilor un caracter general digital…
Amintirea este o proiectie distorsionata a unui trecut,care a marcat individual din punct de vedere psihic,fizic si spiritual,combinata cu imaginatie si sentimente.Evocarea trecutului trezeste senzatii,pe care individul le-a avut in trecut…Intotdeauna ne aducem aminte de stari de spirit,de sentimente si senzatii,pentru ca ele sunt elementul nostru de legatura cu realitatea,ele fac conexiunea precum modemul la reteaua de internet…

sa rad sau sa plang?

In timp ce ma plimbam azi cu masina,fiind o buna observatoare a tot ce misca(si ce nu) am ajuns la mega trista concluzie(la care revin mereu de altfel,defapt de fiecare data cand dau nas in nas cu problema asta...) ca lumea in care traiesc mai exact viata romanului "di pisti tat" se rezuma la 3 chestii :

1.muzica populara
2.carne de porc
3.futai

Cam asta e nivelu de referinta pentru acest popor de 2 lei.Te lovesti de realitatea asta in timp ce esti la supermarket,la film,la coada sa iti iei "pita",la mall,la piatz`,pe strada...oriunde in domeniu public.
Problema romanului se rezuma la atat: prostie crasa + incultura.Saracu om are si el acolo 2 neuroni care se lupta pentru supravietuire intr-un spatiu restrans,se mai si loveste de alti prosti ca el si impreuna creeaza un morman de prostie.De multe ori ma intreb de unde exista atata prostie concentrata pe cm patrat...Ce fac romanii cand e sa aleaga intre a viziona un film sau de a vedea un talkshow cu Buzuca...EVIDENT vor alege varianta care presupune mai putin chinuirea celor 2 neuroni batausi.
Alta problema a cetatenilor acestei tari este ca nu stiu ce sa faca cu banii.HMMM...deobicei replica cea mai des folosita e "nu am bani nici de o pita" si cand colo merge in vacanta la schi in Austria.Sau alta categorie: cocalari cu gatu gros care stau in chirie,sunt rupti in cur da au un Q7 in fata blocului.Si mai este o categorie de oameni care au bani cat de cat dar ii arunca pe cacaturi....stiti cumva patima pentru RULETA,APARATE,POKER PE BANI??Cam cu asta isi "manca" banii romanasul nostru....dar cum ziceam: SUNTEM UN POPOR CARE MOARE DE FOAME.
Cam atat despre asta pentru ca mi se face sila de fiecare data cand ma gandesc.
Prefer sa ma gandesc in alta parte,sa ignor prostia care ma inconjoara din toate partile.E cam "grele" ca "dusmanii e multi" dar asta.La toti ni greu....Fiecare in felu` lui vorba ceea....