Cultura "pe pita"

Da,voi incepe prin a va spune ca trebuie sa citim.Ca fiinte intelectuale cum suntem(sau ar trebui sa fim....ca multi nu dau dovada) trebuie sa ne cultivam imaginatia si spiritul creator.Bine stiu ca suna putin prea academic,dar nu conteaza.Cititul si capacitatea de a citi este o caracteristica care a castigat-o omenirea doar cu 5.000 de ani in urma.Deci este o dovada ca de alungul timpului creierul uman a evoluat exponential "update"-andu-se la fiecare pas pentru a face fata cererilor.In urma castigului de sinapse neuronale s-a creat o vasta retea care este capabila sa recunoasca literele,mai apoi cuvinte intregi fie ele lungi sau scurte...Apoi sa recunoasca fraze pe care sa fie capabil sa le memoreze.Toate aceste lucruri cu recunoscutul de litere si cuvinte se intampla in lobul occipito-temporal stang.Pe langa toate aceastea creierul a ajuns de o asemenea performanta incat poate sa recunoasca cuvinte inainte de a le citi propriu-zis,doar vizualizandu-le iar aceste cuvinte au un efect pozitiv sau negativ asupra intelectului in functie de mesajul cuvintelor.Aceasta este puterea cuvintelor...ne pot induce anumite emotii,trairi inconstient de cele mai multe ori.De aceea conteaza mesajul cuvintelor nu forma.Forma este doar ceva virtual,un invelis de acoperire;putem sa ne-o imaginam ca pe o prajitura cu supriza in miez,ca pe o bomboana acra cu miezul moale si dulce...

Cititul si toate celelalte activitati culturalizante pe care le practicam au rolul lor important in a crea marele caractere.Pentru a putea scrie ceva,pentru a putea intelege gandiri si moduri de expunere diferite,pentru a putea CREA ceva trebuie mai intai sa exploram alte gandiri,sa ne punem in opozitie sau sa fim de acord cu anumite puncte de vedere.De oriunde plecam trebuie sa avem un reper,un scop si o destinatie.Toata treaba asta cu scrisul si cititul e simpla:doar mesajul conteaza.

Acum nu are rost sa incep sa parafrazez "in zilele noastre" si sa sune de parca vorbesc din alte epoci,dar momentan in acest spatiu si timp lumea nu mai are timp de asa ceva.De multe ori nu-mi vine sa cred cum se duce ziua si nu fac mare lucru sau chiar nimic...Ma pierd in activitati cotidiene mediocre care ma storc de puteri si cand ajung sa imi spun "gata,nah acuma am vreme de mine" cad lata de somn.In cel mai bun caz ajung sa ascult o muzica buna.Sa apuc sa vad un film e chiar un lux.La capitolul citit stau asa : dupa ce merg la spital,la facultate la cursuri si alte cele,dupa ce imi storc creierii sa retin toate denumirile de medicamente de la Farmacologie,dupa ce rezolv alte treburi casnice necesare,dupa toate acestea....mda,s-ar zice ca imi mai ramane o mica parte din zi pentru mine.Asa si este din pacate,iar cand ajung la partea aceea cu "gata am timp de mine" imi vine sa mor.Am inceput sa fiu ca in liceu,sa merg la cursuri neinteresante doar pentru simpla prezenta,sa stau in fundu salii si sa citesc altceva...Am inceput sa renunt la odihna scurta de pranz pentru a citi.Asa le inghesui pe toate ca poate poate am sa ajung sa termin lista de carti care "se doresc a fi citite de mine" in vreo 5 ani...Asa e cand esti la medicina si viata ta se deruleaza intre 2 sesiuni si partiale si seminarii "fara numar,fara numar".

Cred ca e bine sa mai facem sacrificii uneori pentru a ne alimenta cultural,altfel ajungem sa ne plafonam,sa traim ca niste roboti,sa vedem viata ca pe o rutina,sa nu mai avem pareri...si cel mai rau => sa ajungem sa nu mai avem nici sentimente...Asa ca dragilor puneti mana si cititi,uitati-va la filme,ascultati muzica,calatoriti,mergeti la expuneri de arta,la piese de teatru,opera,balet,concerte etc.

Si acum la partea de recomandari :

Isabel Allende-Despre dragoste si umbra