Principiile relatiilor amoroase la animalele pe cale de disparitie

Postare inceputa intr-o marti,dupa ce am scris "On how the brain works part.I":


Se pare ca oricata cafa as baga in mine e cam degeaba.Ma tot lupt cu mahmureala de care vorbeam in postul precedent.It really works.In timp ce stateam pe buda,mahmura as hell(stiu ca nu suna a scenariul ideal pentru o domnisoara ca mine->well,fuck that!) ma gandeam sa va vorbesc despre relatii.Da,relatii interumane.Treburile alea care sunt defapt stressul nostru zilnic,ca daca pe plan sentimental am fi 100% satisfacuti totul ar fi mega simplu.Dar nu e asa.Sunt prea multe nivele relationale intre oameni.Si subiectul este larg,putem vorbi despre orice fel de relatii aici.Dar pe mine ma intereseaza cele sentimentale,de dragoste,amor,iubire etc.


Ce conteaza cel mai mult intr-o relatie?Sa fie oare timpul petrecut impreuna?Sa fie nivelul de conversatie?Sa fie sexul?Sa fie interesele personale ale fiecaruia?Ce sa fie oare?
Conteaza mult persoanele implicate,asteptarile fiecaruia si mai ales pretentiile.Doar ca am observat ceva foarte trist.Majoritatea au urmatorul top de pretentii:

1.interese(de orice fel:bani,futai,pile etc)
2.aparente(care se cam reduc tot la statutul financiar)
3.timpul petrecut impreuna(sunt anumite persoane care considera ca "iubesc" pe cineva daca petrec mult timp impreuna)

Continuarea la ceea ce vroiam sa scriu atunci,postalcoolizare si mahmureala,asta dupa ce am mai digerat ideea cateva zile(bine am si uitat complet de post la un moment dat):

Cand te gandesti doar cata mediocritate pluteste in jur incepi sa crezi ca esti un animal pe cale de disparitie.Asta in cazul in care viziunea ta despre o relatie de amor coincide in anumiti parametrii cu viziunea mea.Nu zic ca este cea mai buna.Si asa cine este sa judece ce e bun si ce nu.Problema e ca gasesti cu greu persoane care sa fie pe aceeasi lungime de unda cu tine.Asta in cazul in care te afli la categoria:animale rare,pe cale de disparitie,cum spuneam mai sus.Si de ce ne gasim atat de greu "jumatatea"-->intre ghilimele doarece si aceasta este un concept pur abstract,doarece o jumatate implica perfectiune ca si un intreg.Dar sa zicem,sa cunosti pe cineva cu care chiar ai avea ceva de impartit.Cat de greu poate sa fie?
Ca doar planeta asta e destul de mare si are destui locuitori,zic eu.Nimic mai simplu,de zis...

Cum naiba sa nu fie greu cand in jurul tau plutesc personaje care mai de care colorate,de stai si te intrebi zilnic daca nu trebuia sa te nasti pe alta planeta in alt sistem solar?Personaje mai putin decat mediocre,ca si mediocritatea e un cuvant mare in acest caz.Dar hai sa-l folosim ca termen generic pentru ca ne referim la o mare masa de oameni care sunt la fel.Si nu vreau sa incep sa critic acum despre ce oameni e vorba,e de ajuns sa asculti "melodiile" marelui "rapper" Puya,care sunt destul de sugestive pentru nivelul de cultura si trai din Romania secolului XXI.Nu mai am chef sa critic pentru ca deja m-am plictisit.As vrea sa va vorbesc mai degraba despre specia pe cale de disparitie.


Si acum sa discutam despre principiile relatiilor amoroase la animalele pe cale de disparitie.:)) Stiu ca suna mega filosofic si in acelasi tip "shod" daca stii la ce se refera.Dupa parerea mea doi oameni care se iubesc(nu conteaza acuma chiar la cel nivel,dar sa zicem ca se iubesc cu adevarat) ar trebui in primul rand sa se respecte reciproc.Da,cuvantul RECIPROC este foarte important cand ziceam ca "doi oameni...".Nu vorbim aici de iubiri neimplinite,de inshelaciuni,de relatii nereusite in care unul din parteneri este pe alt trip.Vorbim de o relatie normala,care din pacate este doar ideala nu si reala.Deci ziceam de respect...mai urmeaza ca pe langa asta sa mai fie si intelegere.Si aici ma refer la intelegere mutuala,ceva superior intelegerii cu ceilalti oameni.Trebuie sa fie o legatura puternica la nivel mental,psihic,sentimental si fizic.Trebuie sa fie un sentiment care nu mai necesita cuvinte,explicatii,promisiuni...Trebuie sa ne depasesca nivelul de logica uman.Pentru ca iubirea adevarata este superioara oricarui alt sentiment pe care il putem simti ca fiinte umane.Ne cautam defapt persoane care sa fie ca noi dar in alta versiune,asta doar asa de entertainment.Ne-am plictisi efectiv sa fim cu cineva care ne e tras la indigo.Dar am ajuns la concluzia ca pentru intelegerea aia mutuala trebuie ca doi oameni sa fie oarecum la fel,nu conteaza aparenta,forma de prezentare.Conteaza continutul,miezul.Daca acela nu coincide vor exista mereu dispute care in final duc relatia intr-un stadiu de rugina si de distrugere.Trebuie sa existe un nivel similar de comunicare intre cei doi parteneri si pentru aceasta e nevoie si de acelasi nivel de inteligenta.Daca nu se stabileste puntea aceasta de legatura nici nu poate fi vorba de iubire in sensul adevarat al cuvantului.Doar ceva ce se vrea a fi iubire...Si din pacate majoritatea ne pierdem in astfel de relatii efemere,inutile care nu duc nicaieri...Si daca ne uitam adanc in suflet stim acest lucru,dar ne gandim ca e mult mai comod sa ne scaldam in rutina si in mediocritate.Asa ajungem sa ne pierdem rabdarea de a mai cauta ceea ce ne dorim cu adevarat,de a mai spera ca asa ceva si exista.Si uite asa,oameni care ar putea fi fericiti impreuna nu sunt pentru ca sunt prinsi in alte relatii de care sunt satisfacuti doar la nivel primar,adica le potoleste foamea cat sa poata supravietui.


La asta sa ajuns sa comparam iubirea?Cu foamea din stomac?Oameni buni va traiti viata dupa propriile reguili si "pattern"-uri doar ca la un momentan va invinge timpul...Si unii oameni nici nu ajung sa iubesca in viata...Sa ne deprimam?