Calatorii in minunata lume noua

Tocmai am avut onoarea sa vizualizez "Alice in Tara Minunilor" in viziunea lui Tim Burton.Chestie care m-a pus oarecum pe ganduri in sensul ca mi-a trezit niste idei nastrusnice.


Ce ar fi daca chiar as exista o potiune sa ne facem mai mici?Sau un "Upelkuchen" care sa ne faca mari?
Ce ar fi daca intradevar pisicile ar putea ranji si iepurii ar putea vorbi?

Ma tot intreb de unde i-or fi venit ideile astuia de a scis cartea...Ma intreb de multe ori de unde vine imaginatia?Ce inseamna imaginatia?Ce substrat palpabil are?Cine a inventat-o?Si de ce exista?Daca ne punem problema existentei imaginatiei,adica a ceva ce s-ar presupune din start ca fiind ireal,care ar mai fi motivatia sa afirmam ca "exista"?A exista e cam acelasi lucru cu a fi real...Pe cand imaginatia presupune total opusul.

Imi place sa ma joc cu cuvintele.De multe ori imi imaginez cuvintele ca pe niste obiecte din plastic colorate cu care poti construi...

Si revenim acum la problema anterioara...si la vechea mea nedumerire de altfel....ce putem numi cu adevarat realitate si ce cu adevarat fictiune?Cine sta sa judece toate acestea?Cine face sortarea: asta merge acolo,aia acolo....?Sau poate legea haosului dicteaza toata aceasta jucarie macabra numita existenta si non-existenta si stabileste limitele binare si imaginare ale intregii lumi...Caci aici ma refer la toata lumea,inclusiv cea "ireala".

"Alice in Tara Minunilor" pune de asemenea problema nebuniei.Este buna sau rea?Defapt ce inseamna cu adevarat sa fi nebun?Mai degraba depinde de pe care parte a podului privesti problema: daca o infrunti direct si o privesti in ochi s-ar putea sa fi --bun--,daca stai si ii razi in
fata s-ar putea sa fi ne-bun.Toate cuvintele capata alte sensuri cand sunt rostite diferit.Doar o simpla schimbare de semantica sau chiar de ortografie poate deforma un inteles...Si totusi cum trebuie sa fim?Care e alegerea corecta in acest caz?Acum am un flash-back din filmul care m-a marcat cel mai mult in adolescenta : "Matrix".Acolo Neo,eroul principal,era pus sa aleaga intre 2 pastile:una rosie si una albastra...E cam same bullshit,different day.Deci totusi care e alegerea potrivita?

Ce alegem mai degraba?Sa fugim de o realitate,cum a fugit Alice de logodna ei neasteptata si s-a refugiat in alta lume?Sa evadam din matricea mintii precum Neo si sa luptam contra sclaviei impusa de roboti?Sau alegem sa nu facem nimic?Sa ne doara in cur de tot ce misca,pentru ca suntem convinsi ca si asa nu are rost,ca totul e ca pierdut...si ca suntem doar niste fraieri prea destepti dar incomplet inarmati pentru a duce misiune la bun sfarsit...De multe ori ma intreb....ce as face eu de mi s-ar da sansa sa aleg intre a nu face nimic sau de a face ceva maret...Mi-as risca eu oare pielea pentru o victorie pierduta?Si fond impotriva cui voi lupta daca nu impotriva acesti lumi perfide si plina de rautate meschina,de crime si oripilitati.Cat despre cum se va desfasura aceastea lupta inca nedecisa stiu doar un singur lucru,acela ca voi sti la momentul potrivit ce am de facut.Pana atunci astept si eu la scorbura din copac iepurasul grabit sa ma indrume "down the rabbithole" si sa ajung intr-un loc incert unde voi deveni eroina de poveste...

Cultura "pe pita"

Da,voi incepe prin a va spune ca trebuie sa citim.Ca fiinte intelectuale cum suntem(sau ar trebui sa fim....ca multi nu dau dovada) trebuie sa ne cultivam imaginatia si spiritul creator.Bine stiu ca suna putin prea academic,dar nu conteaza.Cititul si capacitatea de a citi este o caracteristica care a castigat-o omenirea doar cu 5.000 de ani in urma.Deci este o dovada ca de alungul timpului creierul uman a evoluat exponential "update"-andu-se la fiecare pas pentru a face fata cererilor.In urma castigului de sinapse neuronale s-a creat o vasta retea care este capabila sa recunoasca literele,mai apoi cuvinte intregi fie ele lungi sau scurte...Apoi sa recunoasca fraze pe care sa fie capabil sa le memoreze.Toate aceste lucruri cu recunoscutul de litere si cuvinte se intampla in lobul occipito-temporal stang.Pe langa toate aceastea creierul a ajuns de o asemenea performanta incat poate sa recunoasca cuvinte inainte de a le citi propriu-zis,doar vizualizandu-le iar aceste cuvinte au un efect pozitiv sau negativ asupra intelectului in functie de mesajul cuvintelor.Aceasta este puterea cuvintelor...ne pot induce anumite emotii,trairi inconstient de cele mai multe ori.De aceea conteaza mesajul cuvintelor nu forma.Forma este doar ceva virtual,un invelis de acoperire;putem sa ne-o imaginam ca pe o prajitura cu supriza in miez,ca pe o bomboana acra cu miezul moale si dulce...

Cititul si toate celelalte activitati culturalizante pe care le practicam au rolul lor important in a crea marele caractere.Pentru a putea scrie ceva,pentru a putea intelege gandiri si moduri de expunere diferite,pentru a putea CREA ceva trebuie mai intai sa exploram alte gandiri,sa ne punem in opozitie sau sa fim de acord cu anumite puncte de vedere.De oriunde plecam trebuie sa avem un reper,un scop si o destinatie.Toata treaba asta cu scrisul si cititul e simpla:doar mesajul conteaza.

Acum nu are rost sa incep sa parafrazez "in zilele noastre" si sa sune de parca vorbesc din alte epoci,dar momentan in acest spatiu si timp lumea nu mai are timp de asa ceva.De multe ori nu-mi vine sa cred cum se duce ziua si nu fac mare lucru sau chiar nimic...Ma pierd in activitati cotidiene mediocre care ma storc de puteri si cand ajung sa imi spun "gata,nah acuma am vreme de mine" cad lata de somn.In cel mai bun caz ajung sa ascult o muzica buna.Sa apuc sa vad un film e chiar un lux.La capitolul citit stau asa : dupa ce merg la spital,la facultate la cursuri si alte cele,dupa ce imi storc creierii sa retin toate denumirile de medicamente de la Farmacologie,dupa ce rezolv alte treburi casnice necesare,dupa toate acestea....mda,s-ar zice ca imi mai ramane o mica parte din zi pentru mine.Asa si este din pacate,iar cand ajung la partea aceea cu "gata am timp de mine" imi vine sa mor.Am inceput sa fiu ca in liceu,sa merg la cursuri neinteresante doar pentru simpla prezenta,sa stau in fundu salii si sa citesc altceva...Am inceput sa renunt la odihna scurta de pranz pentru a citi.Asa le inghesui pe toate ca poate poate am sa ajung sa termin lista de carti care "se doresc a fi citite de mine" in vreo 5 ani...Asa e cand esti la medicina si viata ta se deruleaza intre 2 sesiuni si partiale si seminarii "fara numar,fara numar".

Cred ca e bine sa mai facem sacrificii uneori pentru a ne alimenta cultural,altfel ajungem sa ne plafonam,sa traim ca niste roboti,sa vedem viata ca pe o rutina,sa nu mai avem pareri...si cel mai rau => sa ajungem sa nu mai avem nici sentimente...Asa ca dragilor puneti mana si cititi,uitati-va la filme,ascultati muzica,calatoriti,mergeti la expuneri de arta,la piese de teatru,opera,balet,concerte etc.

Si acum la partea de recomandari :

Isabel Allende-Despre dragoste si umbra

Spring tunes

Ca sa va mai aduceti aminte de "indragosteala",ca mai tot timpul sunteti preocupati cu alte cele...viata cotidiana este febrila,insuportabila si de la an la an creste exponential timpul pe care ni-l dedicam acestui aspect din viata.Uitam totusi ce este frumos....

Cu riscul ca suna cam patetic,"girlish" sau cum vreti voi mie una nu-mi pasa.Sper sa va emotioneze si pe domniile voastre,ai mei cititori caci pe mine m-a lasat gura casca melodia in combinatie cu videoclipul.


All I can say is enjoy: